BUCHET DE ACATISTE ALE NOILOR MUCENICI ȘI MĂRTURISITORI ROMÂNI DIN TEMNIȚELE COMUNISTE

In aprilie 2022 am cules cateva acatiste intr-o brosura A6 cu 128 pag.
Luând aminte la lupta lor si la credinta lor nestramutata, să ne unim in cuget si-n simtiri, cinstindu-le jertfa marturisitoare prin aceste acatiste si rugaciuni.

Vizualizati si descarcati continutul brosurii in format pdf.

Cuprins
1) Prefața
2) Acatistul noilor mucenici și mărturisitori din temnițele comuniste
3) Viața și acatistul Preacuv. Arhim. Justin Pârvu
4) Viața și acatistul Preacuv. Ierom. Arsenie Boca
5) Viața și acatistul Preacucernicului Pr. Ilie Lăcătușu
6) Viața și acatistul Mărt. Valeriu Gafencu
7) Viața și acatistul Mărt. Constantin Oprișan
8) Viața Preacuv. Arhim. Gherasim Iscu

PREFAȚĂ

"Să ne ridicăm din somnul cel de moarte al păcatului şi al fricii, că, iată, Dumnezeu ne‑a făcut nouă dar de mare preţ, punându‑ne înainte pilde vii de nevoinţă şi de jertfelnicie, iar noi, luând aminte la lupta lor, să le aducem laude prin aceste acatiste" (icosul 1 din acatist).

„Aiudul, Gherla, Piteștiul și celelalte închisori, toate locurile acestea sunt punctele noastre de mare greutate pe lângã altarele și mãnãstirile voievodale. Nu trebuie uitat niciodatã cã ele sunt o mãrturie pentru viitor a suferințelor, lacrimilor și sângelui nostru.

Cei care nu s-au temut sã-L mãrturiseascã pe Dumnezeu nici în fața celor mai cumplite chinuri au strãlucit ca niște adevãrate fãclii în prigoana atee a secolului nostru. Sângele mãrturisitorilor a curs ca în primele veacuri ale creștinismului. În România, prigoana contra credinței a lovit puternic Biserica. Episcopi, preoți și mireni au apãrat cu prețul vieții comoara cea mai de preț: adevãrata credințã. Mulți dintre marii duhovnici, mulți dintre marii teologi au trecut prin întunericul închisorilor. Dar, în loc sã fie îngenuncheați, aceștia au ieșit din încercãri mai puternici, mai cãliți, mai pregãtiți pentru a rãspândi credința cea adevãratã. Şi noi avem pe acei rugători fierbinţi, înaintea lui Dumnezeu, şi ne duc, mai departe, în istorie. Ei sunt temelia pe care ne aşezăm noi pentru veacul viitor...

În închisorile comuniste au fost create condiţiile pentru distrugerea fizică şi psihică a celor mai îndrăzneţi şi mai luptători fii ai Neamului românesc. Desigur, toate formele de tortură, batjocură şi înfometare, erau impuse de administraţia nemiloasă şi dictate de interese străine Neamului. Fenomenul s-a numit reeducare. S-a pus la punct un plan de distrugere a voinţei personale, a identităţii individuale şi colective, a tuturor valorilor ce susţin un om. Tot ce era bun, frumos şi valoros într-un om trebuia distrus. După ce era golit prin diverse forme de tortură fizică şi psihică, omul trebuia să accepte renegarea tuturor valorilor pozitive ale vieţii sale. Atunci deţinutul era considerat ca fiind reeducat şi util pentru noua societate comunistă.

În temniţele comuniste s-a încercat dezumanizarea omului. Omul, animal îndumnezeit, trebuia satanizat şi readus la starea de animal. Ceea ce noi descriem în câteva cuvinte au însemnat milioane şi milioane de disperări, deznădejdi, căderi. Lacrimi curse, sânge nevinovat, came sfârtecată, boli cumplite, urlete de durere au marcat ani de zile deţinuţii politici ai acelor vremuri. Anii 1948-1952 au fost terifianți! Pentru supravieţuitori a urmat o perioadă de tăcere, de reculegere, de încercări, de reintrare pe făgaş.

Creştinismul a fost redescoperit în închisorile comuniste. Celor închişi li s-a dezvăluit necesitatea credinţei într-un Dumnezeu înomenit aici, mai mult ca în libertate, s-a redescoperit rolul credinţei într-un Dumnezeu bun, blând, mângâietor şi mai ales mântuitor-salvator. În acele momente mulţi au scăpat rugându-se la Domnul lisus în clipe de disperare, unii deţinuţi au avut vedenia venirii lui Hristos Mântuitorul ca o mângâiere. În ajutor le-au venit tot cei închişi din anul 1941, pentru credinţa în Dumnezeu şi dragostea de Neam".
Pr. Justin Pârvu, Testament pentru neam, Ed. Babel, 2015