Apare cu binecuvantarea Preot Ioan TARMURE, Parohia Ortodoxa sat Cheia, jud Cluj

Umblarea pe mare – potolirea furtunii
(DUMINICA a IX-a dupa RUSALII )

Era seara si s-a facut noapte. Pe mare s-a iscat furtuna. Corabia era în mijlocul marii si în mijlocul noptii. – Ucenicii îngrijorati – daca nu chiar speriati – se gandeau la Iisus. Cand erau mai bantuiti de groaza, iata vad pe Domnul umbland pe mare si apropiindu-se de ei.
Pe ei nu-i parasise. Lasam descrierea faptelor concrete si trecem la semnificatia lor. Toate întamplarile si faptele în care apare si persoana Mantuitorului au o semnificatie pentru toate veacurile. Toata viata lui Iisus, cu toate
amanuntele ei, are o permanenta peste veacuri. –
Deci corabia ucenicilor e corabia Bisericii. Biserica e corabia ucenicilor lui Iisus, care are sa-i treaca de cea parte a marii, de cea parte a lumii. Marea e marea vietii acesteia, care, cateodata se înfurie de vanturi. Sfantul Pavel le spune: „Vanturile tuturor învataturilor”. Marea
înfuriata începe sa fie o primejdie; iar pe deasupra o mai acopere si noaptea: „noaptea nestiintei si a uitarii de Dumnezeu”, – cum îi zic Parintii.
In atare împrejurari Iisus, desi vine pe mare ca pe uscat, e luat drept o naluca, – poate tocmai de aceea ca e mai presus de marea înfuriata. Petru se face delegatul acestei societati omenesti, zbuciumate de valuri si acoperite de întunerec, cere o proba despre existenta reala a lui Dumnezeu, ca sa scape de îndoiala nalucii.
I se împlineste dorinta, dar, „vazand urgia valurilor, se temu si începu a se scufunda”.
Cufundarea lui Petru în îndoiala, din cauza evidentei protivnice, ne învata sa luam aminte la virtutea credintei: sa crezi în chemarea lui Iisus împotriva marii. Sa tii sufletul tau linistit în Dumnezeu, împotriva talazurilor evidente.
A pune evidenta valurilor în primul plan al sufletului, aceasta e îndoiala declarata, din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Pe aceasta a mustrat-o Iisus, zicandu-i lui Petru: „De ce te-ai îndoit, putin credinciosule ?!” Recunoastem: a fi în îndoiala, din cauza evidentei, din cauza întunerecului noptii, din cauza sufletului îngrozit, a banuielii: „nu cumva Dumnezeu e o naluca”, – recunoastem: e dupa fire.
Dar, a fi în chemarea lui Iisus, în credinta în El, împotriva evidentei contrare, aceasta e mai presus de fire, e firea dupa Har.

Aceasta credinta, mai presus de fire, e clar ca nu se scufunda în mare. Dupa ce Iisus a tamaduit îndoiala din sufletul ucenicului, a tamaduit si marea de vifor, încat s-a facut liniste mare, cat s-au temut ucenicii. Iata, trebuie sa creada Cineva pentru noi, pana ce credem si noi: ca Iisus nu e o naluca. (- si ca totusi de El asculta marea…)
Dar corabia Bisericii e si Casa Barbatului întelept; – Iisus e barbatul întelept, care si-a cladit casa pe stanca – dumnezeirea Sa – si au venit ploile si vanturile si valurile si au izbit într-însa si n-au putut-o
darama, fiindca era cladita pe stanca. Dar iata, în minunea aceasta, stanca umbla pe mare si sprijinea corabia ucenicilor.
Asa a fost pana acum: au venit cercarile asupra Bisericii: vanturile, ploile, valurile: ereziile, prigoanele – veacuri de-a randul – si ispitele triumfului. – Da, si biruintele Bisericii sunt încercari. Un cugetator crestin din zilele noastre zice, nici mai mult nici mai putin, ca
Biserica a supravietuit ereziilor, a supravietuit prigoanelor, dar nu se poate spune ca s-a comportat la fel, cand a ajuns în ispita triumfului.
E de-ajuns sa ne amintim de veacul al IV-lea al erei crestine – veac de libertate pentru crestinism, crestinismul religie de stat -, asa se
ticalosisera crestinii, încat un istoric al vremii scrie ca daca n-ar fi trimis Dumnezeu pe sfintii Vasile, Grigorie si Ioan Guradeaur, ar fi trebuit sa vie Hristos a doua oara. Iata de ce e cu voia lui Dumnezeu ca marea sa fie înfuriata cateodata.
Unde e Biserica ? Zic unii: „Unde-s doi sau trei, adunati în numele Meu…” Zic altii: „Incuie-te în camara ta si te roaga în ascuns…” si iarasi altii: „Biserica sunt eu «Templu al Duhului Sfant».”
Iar altii zic: „Unde e Papa, acolo e Biserica”.
Vechiul Testament – Sfanta Sfintelor cuprindea:
1) Tablele Legii; 2) Mana din pustie, si 3) Toiagul lui Aaron. Noul Testament – Sfantul Altar:
1) Sfanta Evanghelie; 2) Sfanta împartasanie, si 3) Sfanta Cruce. Unde sunt acestea acolo e Biserica. Acolo e si Painea Vietii de care voia sa le vorbeasca multimilor, – dar n-a avut la cine.
Arad, 14.VIII.49.
Predica a Pr Ierom. Arsenie Boca extrasa din cartea “Cuvinte vii”
Cu drag pentru voi al vostru preot Ionel, Cheia, 02 August 2015

Pilde crestine

Un om calatorea pe un drum de tara, împreuna cu sotia sa. Obositi de atata mers si vazand ca îi prinde noaptea pe drum, cei doi calatori au vrut sa traga la un han. Dar hangiul, om rau, a refuzat sa-i primeasca, spunandu-le ca nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a aratat nemultumita.
– Ei, lasa, femeie – a încercat sa o linisteasca omul – lasa, ca stie Dumnezeu ce e mai bine!
– Mai, omule – zise atunci femeia sa – da’ ce poate fi bine cand – uite! – nu avem unde sta peste noapte?!
în sfarsit, au plecat mai departe si, spre bucuria lor, au întalnit un taran, om sarac, dar bun la suflet. Vazand ca i-a prins noaptea pe drum, taranul i-a primit cu drag în casuta lui.
Dar a doua zi dimineata, cand au vrut sa plece mai departe, taranul le-a dat o veste uluitoare celor doi calatori: peste noapte, hanul fusese atacat de hoti, care
îi jefuisera pe toti calatorii.
– Vezi, i-a mai spus omul femeii – trebuie sa avem încredere în felul în care Dumnezeu le randuieste pe toate. tii minte ce ti-am spus aseara? “Lasa, stie Dumnezeu ce e mai bine.”
“Fara nici o îndoiala ca Dumnezeu randuieste faptele noastre mai bine decat am putea-o face noi însine. ” (Sfantul Vasile cel Mare )

Invataturi duhovnicesti

Ionela-Cristina Raciu

Dupa fiecare durere servita de mine sau de oamenii si întamplarile care au trecut prin viata mea ca printr-o sala de box, în care exersezi cele mai dure lovituri, mi-am strans bine inima într-un corset de ghips; altfel, s-ar fi risipit bucati. Apoi, cand straturile de protectie au devenit prea grele, prea stramte, încat îmi zdrobeau inima cu totul, a trebuit sa decid: mai adaug înca un strat, ultimul, cel care va sufoca pulsul sau… ce voi face?
Adesea, piesele puzzle-ului nu se potriveau nicicum. În mine clocotea revolta: cum se poate ca viata sa fie atat de lipsita de sens, atat de goala de înteles si de bucurie, atat de nedreapta?! De Sus, lucrurile se vad întotdeauna cel mai bine. De Sus, viata noastra, cu trecut, prezent si viitor, e o poveste pe care Dumnezeu o stie toata, deja. El cunoaste taina inimii mele, El trece dincolo de orice carapace sub care fug sa ma ascund. Știe fiecare bucurie si durere care mi-au facut inima sa tresalte. Știe fiecare gand bun sau îndoielnic ce mi-a traversat mintea.
Știe cand am cazut pentru ca n-am stiut mai mult si cand m-am dus la vale pentru ca am ales constient sa fac raul. La fel, Domnul cunoaste prezentul meu, dar si viitorul, cu toate pe care le voi face sau mi se vor întampla.
Cand în piept inima pulsa dezgolita de orice miraj, trezita din anestezie, solutia nu era decat curajul. Curajul care tot batea la usa de ani de zile, dar pe care-l ignoram pentru ca presupunea efortul constient de a ma schimba.
Curajul de a lua decizii, curajul de a ierta, curajul de a trai libera de prejudecati, curajul asumarii responsabilitatilor. Curajul de a ma accepta asa cum sunt, nu doar cu performantele si armoniile mele, ci si cu lipsurile, greselile, rautatile si nereusitele mele. Implicit, curajul de a nu mai judeca si condamna pe nimeni pentru nimic. Curajul de a trai corect, onest, frumos, pentru mine, pentru oameni si pentru Dumnezeu. Curajul de a accepta voia Lui în viata mea, în ciuda voii mele, adesea. Curajul de a iubi si de a ma bucura de viata.
Cand prin curaj aleg sa ma predau în voia lui Dumnezeu, cand renunt la auto-apararea egoismului de a fi „deasupra tuturor” – cum am auzit de curand într-o melodie –, cand înteleg ca fiecare om pe care-l întalnesc are durerile lui si ca inima sa e sensibila, poate înca n-a razbatut la lumina si nici n-a început sa se vindece… de ce sa-l mai judec? De ce sa mai înjunghii si eu acolo unde-i carne vie?
Multi au trecut, fara a întinde o mana de ajutor, pe langa omul lasat mototol de talhari, la marginea drumului. Nimeni nu s-a oprit sa vada macar de mai respira. Dar samariteanul cel milostiv si-a plecat genunchii, i-a uns ranile, l-a carat pana la cel mai apropiat han, l-a adapostit acolo si a tocmit, pe banii lui, gazduire si îngrijire, pana la vindecarea deplina. Oare nu cumva ranile inimii sale, de samaritean discriminat si etichetat de ceilalti ca fiind pacatos si nedemn, au fost tocmai cele datorita carora a simtit nevoia sa ajute? Pentru ca el stia cum e, pricepea suferinta si singuratatea celui parasit de ajutorul omenesc. Vino, Doamne, si ajuta-ne sa mergem si sa facem si noi asemenea samariteanului!
Atunci cand înteleg ca toti ne purtam ranile asa, la vedere, dar nevazute, ca fiecare dintre noi are o durere cat o mare ‒ pe care nici el poate ca n-o cunoaste în totalitate ‒, înteleg si ca, de vindecat, vindeca doar Dumnezeu. În rest, suntem niste rani deschise care trecem unele pe langa altele, iar cand ne oprim sa ascultam rana altuia, sa vedem daca inima sa mai respira, atunci se mai repara un pic a noastra. Vino, Doamne, cu untdelemnul milei Tale, vindeca durerile noastre!
Cand ne oprim din egoism ca sa fim atenti la durerea altuia, pur si simplu fiind langa el, macar cu gandul si o mica rugaciune, atunci Dumnezeu picura balsam vindecator si în inima lui, dar si într-a noastra. E minunat cum facand bine, primim bine. Știti cum? Ca atunci cand, daruind bucurie unui copil care plange de dorul mamei, zambetul lui înrourat cu lacrimi, întors catre noi, este exact bucuria dupa care tanjeam.
Asa se vindeca ranile ochilor care cauta Lumina ziua în amiaza mare. Asa se vindeca inima franta. Sa nu ne fie frica sau rusine ca oamenii ne-ar putea judeca pentru cicatrici. Ele sunt semnul biruintei.

La 25.07.2015 am unit prin Taina Sfintei Casatorii pe tinerii Belea Florin si Diana din Cheia. Le dorim o viata fericita petrecuta in credinta, nadejde si dragoste alaturi de familie si nasi

Asteptam parerile dvs. si articole pentru publicare.
www.biserica-cheia.ro
contact@biserica-cheia.ro
Design & Print www.pro-printshop.ro