DUMINICA INFRICOSATEI JUDECATI

In numele Tatalui , al Fiului si al Duhului Sfant ! Amin !
Evanghelia duminicii de astazi este Evanghelia Judecaţii de Apoi, Evanghelia faptelor bune izvorâte din iubirea faţa de semenii nostri în care tainic salasluieste Hristos.
Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga.
Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.
Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.
Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.” Amin
Cu drag pentru voi al vostru preot Ionel, Cheia, 25 feb 2015

Pilde crestine

Într-o seara, un copil l-a întrebat pe parintele sau:
– Tata, spune-mi, te rog, cum se face ca unii oameni sunt buni si altii sunt rai. De ce nu-s toţi la fel?
– E, baiatul meu, vezi tu, toţi oamenii sunt fiii lui Dumnezeu. si asa Dumnezeu ne iubeste pe toţi, la fel trebuie si noi sa ne iubim unii pe alţii, fiindca dragostea Domnului este ca si lumina soarelui. Nu ne lumineaza si ne încalzeste soarele pe noi toţi, buni si rai laolalta? Nu?
Sufletele noastre ar trebui sa fie pline de bunatate si iubire. Dar, vezi tu, pacatele fiecaruia sunt asemenea norilor ce nu lasa razele binefacatoare ale soarelui sa incalzeasca Pacatele sunt norii ce ne întuneca sufletul. Cu cât ai mai multe pacate, cu atât sufletul tau este mai întunecat si lumina dragostei lui Dumnezeu nu-ţi poate patrunde in inima.
Sufletul omului este bucaţica de cer pe care fiecare o poarta în el. Pe acest cer trebuie sa straluceasca Soarele iubirii – Dumnezeu. Fiul meu, sa te feresti de pacate caci acestea se aduna si îţi întuneca viaţa, te fac rau si egoist. Cel ce-si pastreaza în sine sufletul curat, se bucura mereu de dragostea Domnului, de liniste si fericire.
“Nimic nu este atât de firesc pentru noi ca a fi în comuniune a avea nevoie unii de alţii si a ne iubi unii pe alţii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Invataturi duhovnicesti

Cum este viata cu si fara Hristos
Am gasit undeva urmatoarea povestire a unui ascet de demult: „Mult m-am trudit si am lucrat, dar bani nu am adunat; ceea ce îmi ramâne, de obicei, împart totul la saraci. Însa odata mi-a venit urmatorul gând: „Ce se va întâmpla când voi îmbatrâni si ma voi îmbolnavi? Cine ma va ajuta si ma va adaposti atunci? Cu ce voi trai?” M-am tot gândit asa si am început sa pun bani de-o parte pentru „zile negre”, la început câte puţin din ostenelile mele, iar apoi tot mai mult, astfel încât am încetat cu totul sa-i ajut pe ceilalţi, precum faceam înainte.
Cu timpul mi s-a adunat un stoc mare pentru „zile negre”. si ce s-a întâmplat? Cum am gândit, asa s-a si întâmplat: „zilele mele negre” au venit.
Mi s-a deschis o rana cumplita la picior si nu am mai putut lucra. A trebuit sa stau la pat si sa caut ajutor la doctori. Dar mi-am tratat boala atât de mult, încât toţi banii i-am cheltuit, iar ajutor nu am primit. În cele din urma doctorii mi-au spus: „Trebuie sa-ţi amputam piciorul bolnav, caci altfel vei muri”. Nu aveam ce sa fac si am hotarât sa ma lipsesc de picior, numai sa ramân viu.
Între timp, în timpul unei nopţi m-am razgândit. Mi-am amintit viaţa mea de munca dinainte, când nu aveam nici un necaz, ci doar ma bucuram ca din ostenelile mele le dadeam ajutor celor nevoiasi, iar de mine parca si uitam, si am început sa-I cer lui Dumnezeu ajutor, caindu-ma pentru faptul ca mi-am strâns avere si am nadajduit ca prin bani sa ma izbavesc de orice napasta.
si, iata, mi se arata îngerul lui Dumnezeu si îmi spune: „Unde sunt, asadar, banii pe care ţi i-ai adunat pentru „zile negre”? Eu am izbucnit în plâns. „Am gresit – i-am spus Doamne, iarta-ma, de acum nu voi mai face acest lucru!” Atunci îngerul Domnului s-a atins de piciorul meu bolnav si dintr-o data mi-a trecut toata durerea. De atunci am început sa socotesc ca este pacat sa adun bani pentru „zile negre”. Pentru ce îmi trebuie bani când Domnul însusi Se îngrijeste de mine?”
Va nelinisteste situaţia exterioara se înţelege: insuficienţa mijloacelor materiale si cea prezenta si, mai ales, cea viitoare, nu atât pentru dumneavoastra, cât pentru familie. Dezvaluiţi-I Domnului durerea pe care o aveţi. si rugaţi-va sa orânduiasca dupa voia Lui cea sfânta.
Familia dumneavoastra, oare, nu este a lui Dumnezeu? si nu are El grija de ea asa cum are de toţi? A va ruga, dar, pentru aceasta nu este nici un pacat… Cine ne-a învaţat sa cerem în rugaciune: Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi nu se întristeaza când cerem si celelalte lucruri ale vieţii, lasându-le, totusi, pe toate în voia Lui cea sfânta. Familia este crucea vieţii capului ei! Rabdaţi, supunându-va Domnului, si, facând tot ce ţine de dvs, lasaţi totul în voia lui Dumnezeu.

Fara Liturghie, Spovedanie si Împartasanie – molitfele, dezlegarile si „acatistele“ nu ne pot mântui
Pe parcursul anilor de preoţie ne-am confruntat adesea cu solicitari insistente din partea anumitor credinciosi pentru dezlegari, molitfe, citiri de “acatiste”, sfestanii la domiciliu etc., cu scopul marturisit de a scapa de un anume necaz, de a li se împlini diferite doleanţe etc. Înfiripând în prealabil un mic dialog cu fiecare dintre solicitanţi, am constatat ca majoritatea nu aveau legaturi cu Biserica decât ocazional. Nici vorba de Sfânta Liturghie, Spovedanie, Împartasanie…
Ei stiau doar ca trebuie sa prezinte preotului “acatistul”, sa li se citeasca “ceva”, sa dea banuţul si sa plece linistiţi la treburile lor, cu încredinţarea ca si-au facut datoria în faţa lui Dumnezeu si ca li se va împlini cererea în cel mai scurt timp. Ne-am dat seama, ca era nevoie de o catehizare ad-hoc, fie cât de scurta, în încercarea de a-i lamuri ca acest mod de a “rezolva” cu Biserica si preotul este de-a dreptul comercial si, în cele din urma, ineficient.
A considera, bunaoara, ca “Molitfele Sfântului Vasile cel Mare” sunt mai importante decât Liturghia si ca pot “rezolva” automat raul din viaţa si casa cuiva este o mare înselare. Nu trebuie, totusi, sa avansam ideea ca dezlegarile, molitfele etc., chiar savârsite ocazional, ar fi lipsite total de valoare, mai ales atunci când crestinul necajit vine cu multa credinţa si nadejde la preot.
Dar a ne limita doar la cele câteva minute de “slujba” este extrem de puţin, faţa de multitudinea problemelor pe care le au bieţii oameni, adesea dramatice. Din punct de vedere liturgic si duhovnicesc, se recomanda, asadar, un “tratament” complet, pentru ca nici la medic, se stie, îngrijirea unui bolnav nu se limiteaza doar la o simpla consultaţie. Practic, credinciosii “rupţi” de Biserica trebuie convinsi, întâi de toate, sa se ataseze de Sfânta Liturghie. În acelasi timp, sa se pregateasca de Spovedanie, cu post si rugaciune, pe masura puterilor personale, desigur. Spovedania le va fi, apoi, de mare ajutor!
Dupa ani în sir de pacate si, adesea, mari întinaciuni, sufletul este curaţat si capata putere sa lumineze întreaga lor fiinţa. Pasul urmator trebuie sa vizeze neaparat pregatirea pentru Împartasanie, întrucât numai împartasindu-se crestinul poate intra în deplina comuniune cu Mântuitorul Iisus Hristos si cu Biserica întemeiata de El. Trebuie sa spunem adevarul pâna la capat: molitfele, dezlegarile, “acatistele”, sfestaniile s.a. nu pot înlocui Sfânta Liturghie si Sfintele Taine. În consecinţa, nu pot nici sa ofere sprijinul izbavitor pe care-l asteapta credinciosul aflat în necaz.
În schimb, pentru crestinul care participa constant la Sfânta Liturghie si beneficiaza de Sfintelor Taine, în special Spovedania si Împartasania periodica, celelalte slujbe aduc mult spor de har si reprezinta, adesea, o calda mângâiere de moment. Ar fi nedrept, însa, daca am plasa doar în raspunderea credinciosilor mai puţin catehizaţi obiceiul preferinţelor exagerate pentru molitfe si dezlegari ocazionale, rupte de viaţa liturgica a Bisericii…
Noi, preoţii, gresim mai mult decât ei daca le alimentam aceste obiceiuri, însoţite de speranţe desarte, intrând în “jocul” credinciosului grabit si “fara de Biserica”, dispus la un schimb mercantil cu Dumnezeu, gata sa-si continue nestingherit, apoi, viaţa pagâneasca de mai-nainte. Dar daca, în schimb, cu rabdare si tact, reusim sa-l aducem pe drumul cel bun al credinţei, atunci sa avem certitudinea ca îl ajutam efectiv. Nu în ultimul rând, convingându-l mai ales ca nu “rezolvarile” de moment, pentru interese adesea materiale, au importanţa prioritara, ci vieţuirea crestineasca strâns legata de Biserica, singura care conduce spre Împaraţia cerurilor.
pr. Prof. Vasile GORDON – Sursa: http://ziarullumina.ro

Asteptam parerile dvs. si articole pentru publicare.
www.biserica-cheia.ro
contact@biserica-cheia.ro
Design & Print www.pro-printshop.ro